Preşedintele Ghimpu la universitatea din Iaşi

Date May 3, 2010

Comparînd cele două discursuri ale Preşedintelui Ghimpu în România, cel din Parlament şi cel de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, cel de-al doilea mi-a dat adevărata măsură a omului: sfătos, patern, mucalit. E şi normal: se simţea vizibil în largul lui printre atîţia studenţi din Basarabia. Şi întrebările acestora erau îndrăzneţe, precise, pragmatice. Spre disperarea -amuzată, jucată- a Preşedintelui Băsescu cei care puneau întrebări erau toţi filologi, istorici, sociologi, filozofi -şi nici un tinichigiu!

Centrul George Apostu din Bacău

Date April 24, 2010

Am participat în data de 23 aprilie la ziua Centrului George Apostu din Bacău. Se vorbește din nou de la o vreme de trecerea lui în subordinea autorităților locale. Ar fi un dezastru și n-ar servi, evident, decît antreprenorilor imobiliari doritori să “valorifice” un teren excepțional. Rostul unui centru cultural nu este strict “local”: menirea lui este să adune artiști și intelectuali din întreaga țară și din străinătate și să le ofere un spațiu de expoziții și dezbateri, un loc în care să se poate retrage și să stea, liniștiți, între ei pentru o anumită perioadă.

Tescani

Date April 24, 2010

S-a făcut, fără îndoială, o greșeală prin ratașarea Tescaniului la Muzeul George Enescu. Cînd am ajuns eu la minister, greșeala era deja făcută și nici nu mai putea fi reparată într-un an în care comasările erau marea preocupare a guvernului. Dar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să revenim la litera și la spiritul actului de donație prin care Maruca Cantacuzino a dat conacul Rosetteștilor în directa îngrijire a Ministerului Artelor. Din simplă secție a unui muzeu din București -fie el și Muzeul George Enescu- conacul trebuie să revină la statutul de centru de rezidență și de creație în subordinea Ministerului Culturii. Și mai cu seamă va trebui restaurat…

Biserica din Borzești

Date April 24, 2010

În drum spre Bacău, la ieșirea din Onești, am ținut să mă opresc la Borzești, ca să văd biserica ctitorită de Ștefan și pictată nu demult de Grigore Popescu. Am ținut să o văd și pentru că înțelegerea inițială între Ministerul Culturii și B.O.R. fusese ca același Grigore Popescu să picteze și biserica mănăstirii Putna. Ori, diferența este de la cer la pămînt! Pictura de la Borzești e o splendoare, în vreme ce pictura de la Putna sluțește biserica în care își dorm somnul de veci Ștefan cel Mare și Maria de Mangop. Principial consider în continuare că Răzvan Theodorescu nu trebuia să accepte sub nici o formă pictarea Putnei, ținînd cont de locul ei cu totul aparte, dar sunt în întregime de acord cu el că Grigore Popescu a făcut un lucru extraordinar la Borzești. Păcat că această minunată și grațioasă biserică ștefaniană nu e mai mult cunoscută și vizitată.

Pragul electoral de 10%

Date April 14, 2010

Pragul electoral de 10%, de care vorbea Traian Băsescu într-un interviu recent, trebuie înțeles ca o hiperbolă destinată să atragă atenția asupra unei probleme. Las altora grija de a discuta problema respectivă. Relev doar faptul că ridicarea pragului electoral presupune menținerea principiului proporțional în organizarea alegerilor. Ori, proiectul președintelui și al Partidului Democrat Liberal este să trecem la votul uninominal curat (cu un singur sau cu două ture de scrutin). Într-o atare ipoteză chestiunea pragului electoral își pierde orice relevanță. Sau, mai exact, pragul electoral poate fi în cazul scrutinului majoritar cu două ture doar condiția pentru menținerea unui candidat în turul doi.

Cu bicicleta la Parlament

Date April 14, 2010

Mulţumesc colegilor deputaţi de la toate partidele, care au susţinut iniţiativa mea de instalare a unui rastel de biciclete la Palatul Parlamentului. Sperăm ca secretarul general al Camerei Deputaţilor să acţioneze cu promptitudine în acest sens.

Despre “bolşevizare”

Date April 14, 2010

Ţinînd cont de faptul că “pluralismul la români înseamnă o pluralitate de PCR-uri”, aşa cum spunea cîndva un spirit superior, “bolşevizarea” PDL-ului evocată de Traian Băsescu n-are ce să ne mire: unde intră mia intră şi suta.